Ust Nasad #3

Oare visul si realitatea sunt asa de diferite? Ce e una si ce e cealalta? Amandoua sunt mirosite, gustate, pipaite, vazute, auzite. Cand esti intr-un vis … pare mai putin real decat realitatea la care te trezesti? Oare chiar pare sau o facem noi ca si o limita, sa para altceva.

De ce uitam rapid ce visam?  E o protectie a mintii? E ceva biochimic? Sau doar ceva neimportant poate? O adaptare?

Sa revenim la poveste …

Gata cu visul, a trecut, dar persista in minte, de ce nu se sterge odata? Pare atat de real, pare ca acum s-a intamplat, dar mainile sunt bine, nicio durere. Daca a fost real de ce nu se simte durerea? De ce nu se vede nimic? Prea multe “de ce”-uri …

Se duce pana la urma, ca oricarui gand caruia i-ai dat importanta, iar apoi ai renuntat sa te mai gandesti la el. Ziua trece normal, nimic de tinut minte, doar o zi ca oricare alta. Vine seara, la culcare … Mos Ene vine iarasi, darnic …

Cum vine visul, corpul nu mai e in intuneric decat pentru o clipa. E smuls si adus la lumina, o lumina placuta, calda dar fara Soare pe cer, nu se vede nicaieri dar se simte.

In cetate, se puteau vedea clar cladirile, cerul, pamantul, zidurile dar nici tipenie de om sau animal. Ma plimb, explorez, casele nu au usi, ciudat .. cum sa intre oamenii in ele? Au geamuri dar nu se vede inauntru, sunt dintr-un metal ca argintul, frumos  De ce ar fi geamuri opace? Ce rost au ele?

Nu pare sa fi trecut prea mult timp de cand am inceput visul cand am vazut o alta casa care parea mai ingrijita, avea peretii lustruiti, ca o oglinda mare. Ma uit in ea si vad o fiinta cu tentacule in loc de cap si corp translucid, fara picioare, ce ma privea curioasa. Nu-mi era frica si o studiam si eu. Parea ca intr-un joc de imitare, ma imita. Am dat sa ating peretele si blemstemat momentul acela … era dur si am realizat ca … disperarea pusese stapanire pe mine … eu eram reflexia, nu eram doi, ci doar eu. De ce aratam asa? Ma uit la picioarele mele .. nu erau acolo unde le stiam, pluteam deasupra pamantului, nu paseam, ce gluma mai era asta?

Ma uit la maini, nu erau ranite. De ce? Pentru ca nu mai erau maini … erau tentacule, ma uit mai bine si incep sa-mi creasca 5 degete ca cele de dinainte, normale, ma uit la cum plutesc si iarasi la maini … degetele au disparut dar iarasi imi cresc degetele la loc. E un vis … trece … incerc sa ma trezesc si nu pot, dar Soarele apare, ma bucur de el dar incepe sa ma arda, e prea cald, mult prea cald. E ciudat ca nu e nicaieri umbra, speriat fug, plutesc, nici eu nu mai stiu ce e .. par sa am picioare acum, sunt mai ciudate, dar pot alerga. Nu e umbra nicaieri, incepe sa usture lumina, doare putin. Doare si mai tare, Lesin. Ma trezesc inapoi in pat, gata cu visul.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *