Ust Nasad #4

Mult timp a trecut de la prima incursiune in vis. Intre timp, cu ajutorul concetatenilor s-au lamurit lucruri si am aparut alte intrebari, exact ca si in realitatea acesta … apare un raspuns, ne bucuram apoi realizam ca de fapt … a facut pui 🙂 .. si au mai aparut si mai multe intrebari.

Pentru un suflet iscoditor e o placere sa afle raspunsuri, dar, poate, cu timpul ce trece si experienta acumulata curiozitatea incepe sa dispara si sa apuna pe zi ce trece. Ramane doar oboseala si constientizarea ca niciodata nu vei afla TOT adevarul, the BIG PICTURE .. cine si de ce …

Sa revenim la poveste … Intre timp oroarea din partea #1 a capatat un nume .. Rumhet care e un fel de zeu ce se distreaza pe seama altora, cu putere de a impiedica moartea. Pare de origine umana, mai degraba o zeitate greceasca (capricioasa) nu una iudeo-crestina (perfect buna sau perfect rea). Noi, cei din cetate, suntem un experiment esuat si scapat de sub control al lui sau al celor ca el, sau poate doar o ferma.

Cetatea .. e un adapost in care “zeii” nu au acces. Din gandurile celor mai vechi am putut vedea cu totii o incercare a unui “zeu” de a intra aici.  Prima data a incercat sa intre prin zid dar nu a putut, s-a transformat intr-o bestie cu maini ca niste unelte dar nu a reusit sa sparga zidul, nici macar sa-l zgarie. A doua oara a incercat pe sub pamant, se auzea sub cetate cum se cutremura dar zidul parea sa fie si la baza asa ca a renuntat si la aceasta sondare. Ultima incercare i-a fost fatala insa, a sarit atat de tare in sus incat sa aterizeze in interiorul cetatii, a trecut mai sus de inaltimea zidului dar cand a trecut in dreptul spatiului interior a inceput sa lumineze atat de tare ca si Soarele de aici, a implodat intr-un punct si apoi s-a rematerializat intr-o bucata de roca stralucitoare si a plutit pana a fost colectata. A fost prima si ultima incercare de a patrunde in interiorul cetatii.

De aici am tras concluzia ca nu sunt absoluti ci entitati extrem de puternice fata de noi. In jurul fiecarei cetati sunt o multime de altare pe care apar din cand in cand alte fiinte, unele ajung la cetate, altele sunt asimilate de Rumhet. Credem ca de fapt el intotdeauna castiga, pare sa se hraneasca cu frica si oroarea celorlalti. Interesanta a fost o creatura total diferita de celelalte pe care le mai vazusem, i s-a opus, a simtit ca e ceva ce o urmareste si s-a dus cu furie spre ea. O lumina a inconjurat-o si a disipat intunericul lui Rumhet. Pare simplu sa te opui, pare logic … dar … din spatele tastaturii .. acolo, e groaza ancenstrala conectata adanc in mintea ta .. curajul e un concept frumos, romantic 🙂

Dupa disiparea norului negru, salvatorul nostru venise, A “salvat” mai multi actuali concetateni, ne-a dat putere, ne-a intarit. Dar, ca in orice vis frumos .  s-a terminat. Printr-un portal mai indepartat a venit o creatura ca ea dar Rumhet, contrar obiceiului sau, nu a mai venit incet sa o terorizeze ci atat de feroce a atacat-o incat intr-o clipa totul s-a sfarsit pentru biata creatura. La noi, s-a auzit doar un tipat animalic si salvatorul nostru a iesit in afara zidurilor si s-a sfasiat singur. Rumhet, contrar iarasi bataii lui de joc obisnuite i-a permis sa moara si asta a fost tot.

Doua exceptii dintr-o data, asa ceva parea incredibil, confuz, haotic. Parea sa-i fie frica sau era doar un alt joc ?!

Uneori, probabil e mai fun sa-ti lasi prada sa aiba speranta; ar putea face jocul mai interesant….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *