Prea multe treceri ..

Mi-am mai revenit 🙂 Acum 2 nopti am avut zeci, poate chiar mai multe, de treceri in Ust Nasad.
Am atipit si trezit in succesiuni atat de rapide incat nu ma mai simteam o fiinta ci o masina stricata. Nu am putut sa rup ciclul, chiar daca ma miscam, 2-3 secunde erau suficiente sa-l reiau. Constiinta activa si consiliul de decizii erau paralizate, totul mergea cu incetinitorul, a fost cum imi imaginez o groapa de noroi ca cele din filme, in care incerci sa iesi dar te afunzi tot mai tare cand te misti .. tot mai tare .. tot mai tare.
In Ust Nasad totul era normal, nu am avut cum sa rup ciclul de acolo, totul era normal, problema a venit strict de aici.

Timpul nu isi lasa amprenta acolo, nu in acelasi sens de aici, dar aici a fost extrem de ciudat, o confuzie cum nu am mai avut. In acelasi timp am simtit ca sunt in trecut, in prezent si, sa nu ma hazardez chiar asa usor .. in viitor (sau mai mult ca sigur intr-un viitor imaginat/posibil). Ideile/gandurile/concepte noi erau amestecate ca niste spaghete si e greu de deslusit, ce apartine unde, cand trebuie sa fii functional in timp real aici. “Timpul” parea intr-un fel ca dincolo, desi mintea noastra, nici macar acum, dupa atata timp, nu poate recrea aceea perceptie si Nekhbet pare incapabil sa ma ajute sa pricep senzatiile de dincolo, sau poate NOI suntem incapabili sa pricepem ce incearca sa exprime. Confuz, confuzie,, ratacire, nebunie. Oare asta simt nebunii? Oare se simt in afara timpului cu mintea lor? Azi noapte a fost ok, nu am mai avut decat o trecere si visele-aberatie normale. E rau sa nu intelegi ce se intampla cu tine si sa pierzi controlul …

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *