Category Archives: Noul Testament

Noul Testament – Matei – Capitolul 5/28

1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.

La cuvantarea de pe munte nu se stie formula ucenicilor, erau doar cei 4 sau mai multi?!
Episodul pare sa mai fie descris si in Luca, 6:17 dar e in contradictie cu Matei 5:1:

S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş, unde se aflau mulţi ucenici de-ai Lui şi* o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor.

In Matei se observa “S-a suit pe munte” iar in Luca : “S-a coborat ..” deci nu poate fi vorba despre acelasi episod. Chiar daca “Fericirile” sunt descrise in ambele episoade nu inseamna deloc ca e acelasi episod. Ca si Invatator, Isus, a predat de mai multe ori aceleasi invataturi (ca si un profesor/invatator din sistemul scolar).


2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:

Ce se observa la fericiri, in contrast cu Moise, invatatorii legii, profetii care incepeau cu porunci si amenintari, Isus incepe amical cu promisiuni si consecinte bune si datatoare de viata vesnica.
In acelasi timp putem vedea fericirile ca si CONDITII pentru a face parte din Imparatia lui Dumnezeu.

 

3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

??????


4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

Nu se refera la plansul ca si lamentare ci la plansul din cauza pacatului observat la altii sau comis de noi insine. In 2 Corinteni 7:10 :

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când* întristarea lumii aduce moartea.

5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!

?????
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Foamea si setea sunt senzatii care nu dau pace omului, ajung la disperare daca nu sunt satisfacute. Isus vrea de la cei ce Il urmeaza sa fie flamanzi si insetati dupa neprihanire, luptand pentru “satisfacerea” ei (asa cum luptam pentru a ne astampara foamea si potoli setea).
7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Aceasta fericire ma duce cu gandul la rugaciunea “Tatal Nostru” din urmatorul capitol din Matei:

6:12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
6:14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
6:15 Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

si reciprocitatea judecatii dupa cum ii judecam si noi pe altii. Dupa cum e si expresia noastra “a plati cu aceeasi moneda”.
8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

“Inima curata”, ca si expresie, apare de mai multe ori in Biblie aratand cat de placuta e Domnului. Exemple:

Psalmul 24:3 Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?
Psalmul 24:4 Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele.

Expresia simbolizeaza nu puritatea exterioara ci cea interioara, unde doar noi si Tatal stim ce e, daca un fapt bun e motivat de Duhul Sfant sau de nevoile firii noastre pamantesti.
9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.
13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.
14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

 

 
15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic şi luminează tuturor celor din casă.
16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

 

17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.

Fiind la inceput de misiune, Isus isi arata clar motivele: nu a venit sa strice/desconsidere Legea si Prorocii ci ca sa implineasca profetiile.

18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

“Caci adevarat va spun” este o expresie puternic afirmativa folosita doar de catre Isus pentru a sublinia un adevar ce urmeaza a fi aratat.
19 Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor.
20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
21 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.’
22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
23 Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.
25 Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.
27 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’
28 Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui.
29 Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.
31 S-a zis iarăşi: ‘Oricine îşi va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărţire.’
32 Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurveşte.
33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.’
34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37 Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
38 Aţi auzit că s-a zis: ‘Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.’
39 Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40 Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
41 Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.
42 Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.
43 Aţi auzit că s-a zis: ‘Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.’
44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,
45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?
47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?
48 Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Noul Testament – Matei – Capitolul 4/28

1 Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul.

Dupa botezul si recunoasterea Sa de catre Tatal, imediat, Isus a fost dus de Duhul Sfant (pneumatos) in pustie pentru a fi testat de Diavol. Stim ca “imediat” pentru ca in Marcu 1:12 se specifica asta ca o completare la Matei 1:4 :

“12. Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.”

Ce e interesant la acest prim verset e faptul ca in Matei 4:1, Duhul Sfant L-a (con)dus pe Isus in pustie (grecescul anēchthē), totul fiind vazut ca un act voluntar din partea lui Isus; dar in Marcu 1:12 se foloseste cuvantul “ekballei” ceea ce arata ca Duhul Sfant L-a fortat/constrans sa mearga in pustie.

 
2 Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.

Remarcam faptul ca Isus a postit 40 de zile, fapt intalnit in Biblie inca de 2 ori:
Deuteronomul 9:18 – Moise

Când m-am* suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas** pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă,

si 1 Imparati 19:8 – Ilie

El s-a sculat, a mâncat şi a băut şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

si doar la sfarsitul lor a flamanzit. Acest post pare o detasare completa de trup.

 
3 Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”

Pe fondul acestei epuizari fizice apare prima tentatie/primul test al Diavolului, testul corpului fizic, a senzatiei masive de foame si slabiciune dupa un post extrem, si il instiga “daca tu esti (cu adevarat) Fiul lui Dumnezeu” sa transforme pietrele in hrana pentru a-si potoli foamea. Isus ii raspunde din Deuteronomul 8:3

Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.

. Citand direct din Scripturi nu i-a mai lasat nicio portita de amagire Diavolului.

 

5 Atunci, Diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului

6 şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’”
7 „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.’”

Acum urmeaza cea de-a doua proba … Diavolul il duce pe Isus in Ierusalim, pe templu si de data asta ii citeaza el din Scripturi – Psalmul 91:11-12

11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale,
12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

Isus, ii raspunde tot din Scripturi – Deuteronomul 6:16

Să nu ispitiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa.

In al doilea test s-a incercat trezirea in Isus a sentimentului de mandrie, El, ca Fiu a lui Dumnezeu poate face orice pentru ca este pazit de ingeri.

8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
9 „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.’”
11 Atunci, Diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

Ultimul test este cel al puterii, Diavolul il duce pe un munte inalt si ii arata tot ce poate avea daca alege sa i se inchine lui. Raspunsul lui Isus vine tot din Deuteronomul capitolul 6, versetul 13:

Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti şi pe Numele Lui să juri.

Un fapt ciudat se remarca in ordinea testelor. In Matei putem spune ca ordinea este 1-2-3 dar in Luca 1-3-2 . De ce?

Dand gres cu ispitele, Diavolul pleaca pentru o vreme (vezi Luca 4:13: ” După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.“) iar un numar de ingeri au venit sa-L ajute. Probabil, ingerii au stat deoparte de-a lungul testelor tocmai pentru a-L lasa pe Isus sa se descurce singur (latura Sa umana trebuia sa fie incercata, tocmai pentru a putea fi data ca si exemplu).

 

12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.
13 A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali,
14 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
15 „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor,
16 Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.”

Matei, spre deosebire de ceilalti evanghelisti, sare cateva episoade intre ispitele Diavolului si incarcerea lui Ioan Botezatorul. In acel moment el pleaca din Nazaret in Capernaum pentru a-si face lucrarea conform prorociei din Isaia 9:1

Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.

 
17 De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

In versetul 17 .. din spusele lui Isus “Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” observam o continuare a invataturii si traditiei lui Ioan Botezatorul (Matei 3:2).

 
18 Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari.
19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”.
20 Îndată, ei au lăsat mrejele şi au mers după El.
21 De acolo a mers mai departe şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, şi îşi cârpeau mrejele. El i-a chemat.
22 Şi îndată, ei au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

In versetele 18-20 se descrie recrutarea primilor 2 ucenici, fratii Simon (zis Petru) si Andrei, in timp ce acestia isi faceau meseria de pescar. La chemarea Sa au lasat mrejele si L-au urmat.
In Evanghelia dupa Matei pare un episod rapid, dar, din primul capitol al Evangheliei lui Ioan vedem de fapt ca, cel putin Andrei, a fost un discipol al lui Ioan Botezatorul inainte de a deveni discipolul lui Isus.

Versetele 21-22 arata cum Iacov si Ioan au fost luati ca si discipoli in timp ce pregateau pentru aruncare mrejele pe corabia tatalui lor.

La ambele perechi de frati se observa folosirea lui “indata” ce arata ca nu au ezitat sa-si paraseasca viata lor de pana atunci ci L-au urmat de indata pe Isus.

 
23 Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod.
24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.
25 După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. 

In ultimele versete se descrie modul de a propovadui al lui Isus: in sinagogi (care erau locurile de intalnire ale evreilor, unde se discutau versetele din Vechiul Testament si oricine putea lua cuvantul pe teme religioase) ii invata si vindecandu-i pe cei in nevoie.

Se remarca cele 3 feluri de boli pe care le vindeca:
1) “pe cei indraciti” : cea mai grava boala spirituala
2) “pe cei lunatici” (selēniazomenous = epileptici) : o grava boala mentala
3) “pe cei slabanogi” (paralytikous = paralitici) : o grava boala trupeasca
ceea ce nu-l face un simplu doctor ci un adevarat Vindecator.

 

Noul Testament – Matei – Capitolul 3/28

1. În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
2. Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.
3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
4. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică.
5. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului.
6. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
7. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?
8. Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
10. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
11. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
12. El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.
13. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
14. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.
16. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.
17. Şi iată glas din ceruri zicând: “Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”.

 


 

In primele versete isi face aparitia Ioan Botezatorul vestind profetia din Isaia 40:3 :

‘Un glas strigă: “În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.’

referitoare la Isus.

“Pustia Iudeii” se refera la zona slab populata de langa Iordan. Cuvantul “pustie” pentru evrei nu insemna ce inseamna pentru noi astazi. Exemplu: Iosua 15: 61-62 :

“În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca, Nibşan, Ir-Hamelah şi En-Ghedi; şase cetăţi şi satele lor.”

In versetul 4, in contrast cu hrana si imbracamintea fariseilor si carturilor, se arata simplitatea imbracamintei lui si a hranei sale (lacustele erau mancate de cei mai saraci oameni). “Saracie si modestie” par sa strige din acest verset. Imi aduce aminte de o idee exprimata cateva capitole mai incolo tot in Matei: (6:25-26):

“De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?”

In versetele 5-6 se arata de unde veneau cei ce doreau sa se boteze si cum anume se botezau. Botezul nu este facut prin scufundare totala in apa (nu se precizeaza asta) si are loc in momentul marturisirii publice a pacatelor comise.
In vremea aceea erau 3 caste (doar 2 pomenite in Noul Testament):
1) Fariseii
2) Saducheii
3) Esenenii

Un numar de farisei si saduchei au venit si ei la Ioan dar acesta ii mustra pentru ipocrizia de care dadeau dovada si, ii face ca Isus “pui de vipere” (Matei 23:33),

“Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei?”

si ii sfatuieste, facand analogie cu pomii, ca “fructele” (actiunile) lor sa fie vrednice de pocainta cu care au venit sa se boteze. Tot pe tema analogiei se poate vedea si textul din Matei 7:16-20:

“După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.”

In versetul 9 se arata ca nu apartenenta la o natie/biserica este ceea ce mantuieste (mantuirea ca opusa “mâniei ce o să fie”). Credinta lor era ca simplul fapt ca erau poporul ales le asigura locul in sânul lui Avraam.

Ioan face un botez cu apa pentru a spala pacatele existente dar, cel ce va veni dupa el, Mantuitorul va face un botez cu Duh Sfant si foc. Observam umilinta lui Ioan pentru Isus cand spune ca nu este demn sa-i duca incaltamintea. La evrei, obiceiul de a lua incaltamintea stapanilor casei sau a unui oaspete revenea celui mai de jos sclav.
Despre botezul cu Duh Sfant putin mai incolo 🙂

Interesant este faptul că Isus a venit să se boteze deși el a fost fără de păcat și faptul că Ioan l-a recunoscut înainte de botez ca Mesia.

VA CONTINUA

Noul Testament – Matei – Capitolul 2/28

1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?
5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
6. “Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”.
7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.
12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.
14. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
15. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: “Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
16. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
18. “Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”.
19. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
20. Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
21. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
22. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
23. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.

 


 

Isus se naste in Betleemul Iudeii (mai este inca un Betleem in Galileea) conform prorociei din Miheia 5:1 (vezi si Matei 2:6).

Un fapt interesant, e ca noi toti stim ca erau 3 magi … dar in Biblie nu se specifica numarul, puteau sa fie 2 sau 1000. Magii au mers prima data la Ierusalim, probabil asteptandu-se ca cei de acolo sa stie de nasterea lui Isus.

In versetul 7, corelat cu restul capitolului 2 si traducerea in original a versetului 3 vedem ca Irod planuia sa-l ucida pe Isus de cum a aflat de existenta sa. Din actiunea sa de a ucide toti pruncii sub 2 ani din zona Betleemului se poate deduce ca magii l-au vizitat pe Isus cand acesta avea sub 2 ani (si nu la nastere cum se crede “in popor”).

Darurile aduse: aur, tamaie si smirna, corelate cu simbolistica lor arata faptul ca magii l-au recunoscut pe Isus ca Domn pamantean (aur) si Domn ceresc (tamaia si smirna).

Ingerul Domnului apare si in acest capitol. Prima data pentru a-l salva pe Isus de la uciderea pruncilor si a implini profetia din Ieremia 31:15
A doua oara pentru a le cere familiei lui Iosif sa se intoarca din Egipt si a implini profetia din Osea 11:1 “… din Egipt am chemat pe fiul Meu.”.
A treia oara pentru a implini profetia “Nazarinean Se va chema” DAR .. aceasta profetie nu apare in Vechiul Testament. O sa revin pe aceasta a treia profetie cand o sa am mai multe date.

Noul Testament – Matei – Capitolul 1/28

1. Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
2. Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui;
3. Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a nascut pe Aram;
4. Aram a nascut pe Aminadab; Aminadab a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;
5. Salmon a nascut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nascut pe Obed, din Rut; Obed a nascut pe Iese;
6. Iese a nascut pe imparatul David. Imparatul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie;
7. Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;
8. Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;
9. Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Ezechia;
10. Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;
11. Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii in Babilon.
12. Dupa stramutarea in Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;
14. Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;
15. Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;
16. Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos.
17. Deci de la Avraam pana la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece neamuri; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18. Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa: Maria, mama Lui, era logodita cu Iosif; si, inainte ca sa locuiasca ei impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant.
19. Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit si nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns.
20. Dar, pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratat in vis un inger al Domnului si i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta ta, caci ce S-a zamislit in ea este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.”
22. Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin prorocul care zice:
23. “Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel” care, talmacit, inseamna: “Dumnezeu este cu noi.”
24. Cand s-a trezit Iosif din somn, a facut cum ii poruncise ingerul Domnului; si a luat la el pe nevasta sa.
25. Dar n-a cunoscut-o, pana ce ea a nascut un Fiu. Si el I-a pus numele Isus.


 

La inceputul acestui capitol se enumera 3 siruri de  generatii (nu neaparat in ordine directa (tata-fiu). In versetul 17 se arata ca sunt 3 siruri de 14 generatii enumrate DAR daca numaram vedem ca nu e chiar asa. Probabil pentru a arata “exactitatea” matematica a planului divin. Am cautat o explicatie si cea de aici pare sa fie destul de plauzibila: http://www.rtforum.org/lt/lt13.html (in engleza)

In continuare se descrie contextul in care se aflau parintii lui Isus, conceperea Lui (prin Duhul Sfant) si numirea lui “Isus” de catre Iosif.

Un alt verset interesant este ultimul din capitol. Daca e sa ne luam dupa doctrina catolica si cea ortodoxa Maria a ramas virgina toata viata sa. In textul in greaca se poate vedea ca verbul “a cunoaste” in acest context inseamna de fapt a o cunoaste din punct de vedere sexual. Explicatii interesante cu privire la acest verset se pot citi:
https://www.rcrwebsite.com/perpetua.htm (in romana)
http://biblehub.com/commentaries/matthew/1-25.htm (in engleza)
Concluzia este de fapt ca nu exista niciun argument biblic care sa sustina aceasta doctrina a virginitatii perpetue a Mariei.