Category Archives: Personal

No small talk #6 – Vulnerabilitatea

Ganduri, raw, nefiltrate, necorectate, ne nicicum 🙂


In ziua de azi totul pare sa tinda spre pozitivism absolut .. orice faci, ca adult, TREBUIE sa fie bine, sa fie perfect, pozitiv, sa poti posta fericit pe facebook lucrurile care arata asta. Orice postare motivationala atrage o ploaie de likeuri. Orice traire negativa trebuie ignorata, viata e doar roz, trebuie sa vedem doar partea pozitiva INTOTDEAUNA.

Pentru mine, personal, toate astea sunt iluzii, o frica de a fii vulnerabil, de a incerca sa ne impunem sa fim fericiti pana ajungem sa credem asta, sa ne rescriem superficial viziunea si perspectiva vietii.

Dar oare .. viata e doar roz? sau incercam efectiv sa bagam sub pres emotiile negative, tristetea, teama, depresia, frica, stresul? Si cand presul se tot ridica centrimetru cu centimetru ce facem? Unde il golim? Cum refulam? Prin mai multa minciuna? (ne mintim pe noi si pe ceilalti) sau?

Problema pare sa fie .. ca in ziua de azi ne lipseste curajul de a fi vulnerabili si suprimam continuu aceasta vulnerabilitate. Nu trebuie sa fim eroi ci doar sa ne asumam aceasta vulnerabilitate, aceste lucruri “negative” si sa le integram in noi, sa le acceptam si primim asa cum vin ele.

Multi oameni nu fac nimic de frica acestei vulnerabilitati .. si eu eram la fel .. mergeam la evenimente si se dansa, eu nu stiu sa dansez .. de ce sa dansez? Sa par prost? Nah mai bine stau in banca mea! Asta e doar un exemplu minor de auto-limitare din pricina vulnerabilitatii. Altul .. s-a terminat programul la lucru .. nu plec eu primul pentru ca … motiv X.

Cred ca insasi procesul de evolutie pe toate planurile se bazeaza pe greseli mai mult decat pe succese.
Ca sa fiu ca si Dan .. exemple .. (legenda, doh) Edison a esuat de 999 de ori in incercarea de a inventa becul si intrebat de un ziarist de ce nu a renuntat daca a esuat de atatea ori el a raspuns ca nu a esuat ci a gasit 999 de metode prin care nu au mers.

Durerea, frica, tristetea etc par negative dar sunt oare asa lipsite de sens?

Intrebari de grup:

1) Ce parere aveti despre ce am zis? Scurt in cateva cuvinte clare, nu povesti! Multumesc!

2) O singura intamplare din ultima luna cand te-ai simtit vulnerabil. Crezi ca poti trece peste aceasta vulnerabilitate? Ce idei ai?

Blood magick ritual …

Scriu … ca sa nu uit iarasi .. ma uit pe mainile mele si ma speriu singur .. am pielea gainii de fiecare data cand imi amintesc acest episod .. oare cat mai dureaza pana ma desensibilizez? What the fuck did it happen? Dream or reality? ….

Totul a inceput de la o scrisoare carata ani de zile dupa mine, nici nu-i stiam continutul, nici nu stiu de ce am pastrat-o .. am distrus majoritatea lucrurilor din perioada liceului ..
In ea scria un cuvant  .. “sange” .. si m-am intrebat .. oare ce inseamna? hmm … dar apoi … intr-o noapte .. pe furis, intre vis si realitate a venit .. ca un hot raspunsul …

Eram in cimitir, langa mormantul ei .. nu ma puteam ierta ca nu i-am tradat increderea. Puteam sa o opresc, chiar puteam, in cel mai rau caz amanam momentul … uff .. cine stie cine imi stapanea trupul atunci .. asa cum sunt eu acum, probabil as fi facut acelasi lucru. Inca ma intreb .. si iarasi ma trece un fior .. de ce am uitat toata perioada aceea? Unde au fost triggerele de memorie? Cum a reusit EL sa taie toate legaturile inspre aceea perioada? Oare ce mai e ascuns? Am ajuns sa ma speriu de mine insumi …

Sa revenim la ce imi amintesc din vis .. era in vacanta mare, in timpul liceului, nici macar anul nu pot sa-l leg de altceva .. reusisem sa strang oamenii ce credeau in mine, fiecare cu o lama de barbierit in mana. Imi amintesc ca fiecare ne-am taiat in palma destul de adanc incat am colectat un ibric alb marisor. Nu imi pot da seama ce am facut dar am turnat pe lespede sangele intr-o forma ciudata si cand am revenit cu forma incat s-au atins capetele, ca un flash s-a intamplat si parca ar fi fost, nu sange, ci un acid pentru ca parea ca pur si simplu e absorbit de blocul de ciment si sapa in el in acelasi timp. Ne-am speriat, nu cred ca ne asteptam cu adevarat la asta. Am inceput sa glumesc ca sa detensionez situatia. A mers, am continuat ritualul (de unde stiam asa ceva chiar nu-mi pot da seama) dar .. la cateva secunde, in mijlocul lui .. aud un tipat in spatele meu, si vad urme de sange, ca de gheare pe fata lui Sorin, fuck .. alt fior simt, acum in timp ce scriu .. nu pot descrie groaza din ochii lui, chiar nu pot .. incepem fiecare sa fugim inspre iesiri, probabil as fi luat locul I la Olimpiada, la orice proba ar fi fost 100 metri morminte/gard. Nu mai stim ce a fost sau nu a fost, aud doar tipete din spate, dar nimic nu mai conteaza, decat fuga ..
Simt ca ma urmareste ceva, simt cum a trecut efectiv prin mine cand m-am oprit, inghetat de frica, simt ca s-a izbit de gard, fac cativa pasi in lateral si fug pana la gard si il sar, parca in zbot, tricoul ramane agatat si ma trezesc ca Rambo, cu el rupt.
Nu m-a urmarit dupa ce am sarit gardul, m-am mai linistit si merg in cautarea celorlalti .. reusim sa ne strangem cu totii la cateva minute si atunci, unul de la celalalt aflam mai multe … nimeni nu a crezut ca a fost o singura creatura ci mai multe, am presupus ca fiecare a avut una pentru ca toti am fost urmariti, aproximativ in acelasi timp. Niciunul nu am vazut efectiv creatura ce-l urmarea si doar 2 persoane s-au ales cu rani, Sorin a fost primul atacat si o fata, imi scapa numele, Diana poate, fata nu parea foarte clara care s-a ales cu zgarieturi destul de urate pe trunchi.

Cand ma gandesc cat am cautat supranaturalul … ma face sa ma gandesc daca totul nu a fost decat un vis, si chiar sper sa fii fost asa…

Ce am facut in noaptea aia .. nu sunt sigur ca as fi vrut sa aflu nici macar atat ..

Leviticul 17:14. De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup, pentru că viaţa oricărui trup este în sângele lui: tot cel ce-l va mânca se va stârpi,

“Fii cea mai bună versiune a ta!” … bullshit new-age-ist ?!

Tind sa aud pe toate canalele de comunicare ideea “fii cea mai buna versiune a ta”, “maine trebuie sa fii mai bun ca azi”, “azi trebuie sa fii mai bun ca ieri” si tot asa .. stiu stiu, e un bias observatia de a ne fixa pe anumite idei si de ale recunoaste mai usor oriunde, dar .. chiar mi se intampla de cel putin 2-3 ori pe zi sa citesc aceasta idee.

Intrebarea mea .. retorica, poate .. chiar e necesar sa urmarim sa fim mai “buni” (termen general, relativ, nemasurabil de cele mai multe ori) ca ieri? Mai bun .. inseamna ca in trecut am fost un prost? In prezent sunt tot un prost si .. poate, in viitor, voi deveni “ceva” ?! Pare trist ca intotdeauna sa faci competitie cu tine insuti doar ca sa bifezi o idee new-age pe baza carora au aparut ca ciupercile dupa ploaie tot felul de joburi .. “personal coach”, “life coach” and so on :))

Viata e doar una si fuga dupa perfectiune ce e? O fata morgana :)) O ineptie ca in loc sa te bucuri de ce ai .. sa vrei mai mult continuu .. “sa scriu mai bine”, “sa scriu fara greseli”, “sa am mai multa recunoastere”, “sa ma X mai bine” etc .. for what? Sa-ti umpli si mai mult timpul cu himere ale “mai bine”, “mai mult”, “mai X”….

Poate functionez eu diferit .. dar sunt multumit de mine de ieri, de mine de azi, si .. probabil de mine de maine si nu-mi doresc acest gen de schimbare, da .. vreau sa invat lucruri noi dar vreau sa le invat pentru ca eu VREAU, nu pentru ca sa ma compar cu prostul de mine de ieri.

De ceve timp .. judec totul din prisma moralitatii cu care ne-am nascut, a comunitatii din care facem parte .. de ce? Pentru ca, vrem sau nu sa recunoastem, ele ne-au format atat gandirea cat si sistemul juridic si toate celelalte sisteme conexe. Ideea ca “maine va fi/trebuie sa fie mai buna ca azi” e intr-un fel impamantenita din Biblie/crestinism .. desi, in mod paradoxal .. o sa pun doar 2 versete:

Matei 6:34 … Nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei.

Luca 18:22 … Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.

No small talk #3 – Autocunoasterea

Idei scrise pentru eveniment .. raw thoughts;

Ar trebui sa raspunda la intrebararile .. “cum sunt eu?”, “cine sunt eu?”
Raspunsul la intrebare ar trebui dat pe 3 planuri .. fizic, psihic si social. Aceasta imagine asupra noastra insasi este aceiasi din cauza simtului identitatii desi noi ne schimbam cu timpul … ne ingrasam/slabim, devenim mai agili, castigam/pierdem flexibilitate, ne miscam mai greu prin mediu, uitam lucruri, invatam lucruri noi, avem trairi diverse, ni se schimba valorile etc.

Toate aceste lucruri ne fac mai constienti de noi insine.

Fiecare intelege altceva prin orice cuvant, intelege de fapt un concept asa ca va rog sa definiti prin propria definitie (nu din dezvoltare personala, dex, psihologie etc) ce inseamna “autocunoastere” pentru voi.
Exemplu cuvantul “lume” e un cuvant simplu, nu? Pentru unii inseamna frica (de cat de mare e, de cat de pierduti sunt, cat de rea/buna e) pentru altii entuziasm (sa o descopere, sa o inteleaga, sa o vada). Intelegeti ideea?


Intrebari propuse …
1) Cum te vezi TU pe urmatoarele planuri: fizic, psihic, social.
2) Ce aspecte iti plac cel mai mult la tine? Descrie-le!
3) Care crezi ca sunt principalele defecte ale tale?

4) Cum este relatia ta cu tine insuti?
5) Cat de bine crezi ca te cunosti? Cum ai ajuns la acest nivel de cunoastere?
6) E ceva ce crezi ca ai putea sa imbunatatesti la tine insuti? Daca da, in ce fel?

G1) Ce inseamna pentru tine conceptul “autocunoastere”?
G2) Cum ma vad eu ca intreg (entitate) in 5-6 cuvinte?

Securitatea web (WebSec)

Cred ca sunt pasionat de asa ceva de prea multi ani si nu am facut prea multe lucruri concrete pe partea asta. Da, m-am mai jucat la CTF-uri, pocked some random websites and so on dar .. nimic structurat cu adevarat. Mi-am propus ca de azi incolo sa fac minim un challenge pe saptamana si sa scriu aici cum l-am rezolvat. La inceput o sa fie banale dar, cu timpul, sper sa progresez incat partea de web din CTF-uri sa fie rezolvabila 🙂

Demonul din foaia de hartie

L-am cunoscut intr-un vis aberatie, nu pot scrie ca mi-a insuflat frica ci doar o teama de necunoscut, de a-l lasa sa-si faca vrerea …

Ma plimbam prin gradina bunicilor destul de mind-less, eram purtat de viata ce o vedeam in jur, si pas cu pas, ma minunam de toate. Imi placea senzatia asta de liniste si de plutire si de cedare a controlului …
Intr-o clipita EU (observatorul) am simtit o prezenta, una in plus fata de cate ar fi trebuit sa fie in vis, simteam curiozitatea dar in acelasi timp si rautatea (define evil!, define brat!), nu stiu sigur daca era rautate cu adevarat sau nesimtirea de a ma tulbura din propriul meu vis, ohh .. I like a good game … am preluat controlul imediat si m-am reintregit. Starea a fost diferita de alte dati, am simtit impotrivire din partea mea insumi si nu, nu mi-a placut deloc asta. Aveam puteri “magice” acum, puteam altera totul mai putin piatra pe care nu am vazut-o venind si care m-a lovit in frunte, dreapta sus .. sari sange de acolo, un siroi mic se prelinse in ochi si eu cazui ametit in fund, WTF?! E visul meu! M-am trezit din el si parca si in lumea fizica simteam durerea, nu atat de mare dar destul incat sa o constientizez, uff .. aud zgomot de sticla lovita, sticlele de cidru de pe calorifer, nimeni in zona aia, ma intorc cu spatele la Adina si ma intorc in vis.
Ma ridic de jos (da, de jos, nu, nu e o greseala, fizica e diferita, ohh da), incerc sa stau in aer ca sa vad zona mai bine dar nu pot, nu mai pot face nimic “magic”, hoho .. o entitate interesanta. Eu am intotdeauna backup-ul de a ma intoarce inapoi in “realitate” si a iesi din vis fortat. Ea poate ca nu :)) .. ce am de pierdut? Nimic!

Explorez gradina .. nimic, sopronul nimic, curtea la pasari/animale nimic .. hmm .. dau sa intru in casa .. usa inchisa, dau sa deschid usa cu forta .. nimic, bun … sparg usa cu un topor gasit in sopron .. dau sa intru .. nu pot, hmm .. ca un camp de forta bloca usa, nu pot sa-l clintesc de aici .. incerc geamurile .. la fel toate. Hmm … ies din vis, ma intorc pe cealalta parte, ma uit la ceas 03:22 . stau, ma gandesc .. ma intorc in vis. Intru in sopron, urc in pod, trec in podul bucatariei de vara, in podul casei … haha, a mers . sunt in casa, deasupra camerelor cel putin .. seamana cu un CTF .. pas cu pas :)) Ma uit in camera bunicilor .. e bunicul, se pregatea sa plece afara. .. ma uit distrat la el cum o sa dea cu nasul in campul de forta .. dar .. a trecut prin el direct, cred ca si-a uitat ceva .. se intoarce dar nu mai poate sa intre, se resemneaza din prima si isi ia bicicleta si pleaca ….

Cobor in casa si cand ating solul simt o adiere usoara, tot mai puternica si tot mai puternica .. ma speriu putin .. sa ma deconectez? sa mai stau? hmm .. pana m-am mocait .. hainele mi-au luat foc, ma tavalesc repede si le sting, pielea s-a regenerat instant .. deci mai am ceva puteri?! sau a fost doar o iluzie acest foc? Fug inspre camera de oaspeti ca sa strabat toata casa … prima camera, ok, holul ok, a doua camera .. ce sa vezi? O foaie de hartie ce parea un contract din cel din filmele cu Diavolul si vanzarea sufletului avea un colt indoit si naviga pe o tableta. M-a ingrozit instant stiind ce inseamna asta … acces la cunostiinta de aici la cateva touch-uri distanta. Era atat de absorbit incat nici nu m-a vazut, am luat un obiect ca o furculita in mana dreapta si m-am strecurat langa pat, gata sa sfasii obiectul posedat … oare avea ochi? oare cu ce simtea? Pe foaie era o litera foarte frumoasa, stilizata, un “O” probabil si aceea parea sa nu se miste cu unduirile foii ..

Am sarit inspre el cu intentia de a rupe foaia si l-am atins, sau cred ca l-am atins .. in momentul impactului corpul mi s-a oprit in aer si m-am invartit in jurul axei coloanei mele si am ajuns cu spatele in jos si am cazut puternic pe covor.

“Te asteptam” mi-a spus, “Dar nu am timp de tine acum!” si m-a aruncat in afara camerei, pe hol. M-am speriat rau si am iesit din vis, am simtit mirosul pielii ei si m-am uitat pe geamul cu gratii tamp apoi am reintrat in vis .. am urcat in pod pana deasupra camerei si am dat la o parte scandurile, incet incet, apoi cu o cazma am rupt intr-o fractiune de secunda tavanul si in aer am reusit cu cazmaua sa sfasii foaia destul de puternic, un raget fara sunet .. am amutit de frica, ma luase cred ca in ambele parti, tremuratul pe sira spinarii si iarasi am fost aruncat in afara camerei, dar de data asta parea diferit, mult mai bland.

“Acum mi-ai atras atentia! VREAU si eu in lumea in care tot dispari!” .. spuse din usa camerei si se indrepta spre mine .. imi venea sa rad cum arata spintecat asa .. o foaie venind spre tine :)) Cat de ciudat pare? Nu putea sa posede un ceainic sau orice altceva? :)) L-am lasat sa se apropie si sa tot ameninte vrute si nevrute, m-am prefacut speriat si cand a fost prea aproape .. furculita … franjuri si urlete ce pareau de durere …. nu m-am oprit pana nu erau doar bucatele mici de hartie ce pareau se se aproprie iarasi una de alta, ca si cum ar fi vrut sa se lipeasca. M-am ridicat repede si am luat un borcan, am pus in partea de jos a lui, pe interior ceva prostii ce ardeau si i-am dat foc, apoi am pus acel ochi inauntru ca sa arda.
A aparut si copilul cel mic, Filipoiul, parea exact la fel ca in realitate si i-am spus sa aduca toate bucatelele de hartie una cate una si .. a inteles, el le-a adus si eu le puneam una cate una in foc … in centru se facuse ca o bila de plumb topit .. dar eram plictisit deja .. ma trezesc .. ma uit la ceas .. 02:25 si a aparut baiatul cel mare in camera in secundele urmatoare …

Cioara de pe gard + Muzica – Still Corners – The Message

Uneori simt ca nu pretuiesc ce am deja doar ca o idee/concept pare mai interesant la prima vedere. E o frica uneori ca vazand ceva ce pare ideal sa ajung sa idealizez si mai mult in detrimentul, nu al stabilitatii (niciodata nu am cautat stabilitate pe niciun plan, EU cel putin) ci al lucrurilor si persoanelor la care chiar tin.  Vorba unei amice .. online si chiar si in viata reala .. toti par sa atinga perfectiunea, fara duritatea vietii, fara durere, fara nimic negativ .. doar idealuri si sperante si vise ….

 

Totul e energie .. dar conteaza asta?

Sunt un prost. Niciodata nu am inteles fizica/mecanica/teoria cuantica, niciodata! Dar sa spunem ca e reala si totul e energie si aici. Perfect!

Problema este ca ma simt idiot cand deja am avut a treia discutie in 3 zile cu persoane total diferite si toti imi spun de asta ca si un adevar absolut: “totul e energie si noi o putem manipula dupa bunul plac”.
Sa zicem ca e asa .. dar .. ramane intrebarea mea de idiot .. why the fuck you aren’t changing everything, at least inside you? si .. sare si partea de programator si gandeste tamp .. sa zicem ca au dreptate si chiar asa si e (nu, nu cred ca Pamantul e plat! :)) ) .. partea aceea la nivel atat de mic .. are nevoie de functii lowest-level extreme .. sigur sunt accesibile? Vreau sa vad un exemplu concret. Un om ce se uita la mine si face sa-mi scada barba (daca scriam “sa-mi creasca” .. avea dreptate .. imi creste continuu la nivelul ala microscopic :)) ).

Make me understand if you know more. Pretty please!