Category Archives: Personal

Timpul prezent, trecut, viitor

Oare .. oare e posibil ca o actiune din prezent/viitor sa cauzeze o actiune in trecut? Pare atat de absurd, nu?

Nu ma refer la degradarea/erorile memoriei ci pur si simplu la ceva ce pare sa treaca linia timpului, ca un lac unde aruncam cu o piatra, in stanga e trecutul, locul lovit e prezentul si in dreapta e viitorul. Aruncand piatra .. se propaga atat in stanga cat si in dreapta ….. si apoi obstacolele de pe suprafata apei creaza alte interferente si tot asa, miscandu-se dintr-o parte in alta …

Prea multe treceri ..

Mi-am mai revenit 🙂 Acum 2 nopti am avut zeci, poate chiar mai multe, de treceri in Ust Nasad.
Am atipit si trezit in succesiuni atat de rapide incat nu ma mai simteam o fiinta ci o masina stricata. Nu am putut sa rup ciclul, chiar daca ma miscam, 2-3 secunde erau suficiente sa-l reiau. Constiinta activa si consiliul de decizii erau paralizate, totul mergea cu incetinitorul, a fost cum imi imaginez o groapa de noroi ca cele din filme, in care incerci sa iesi dar te afunzi tot mai tare cand te misti .. tot mai tare .. tot mai tare.
In Ust Nasad totul era normal, nu am avut cum sa rup ciclul de acolo, totul era normal, problema a venit strict de aici.

Timpul nu isi lasa amprenta acolo, nu in acelasi sens de aici, dar aici a fost extrem de ciudat, o confuzie cum nu am mai avut. In acelasi timp am simtit ca sunt in trecut, in prezent si, sa nu ma hazardez chiar asa usor .. in viitor (sau mai mult ca sigur intr-un viitor imaginat/posibil). Ideile/gandurile/concepte noi erau amestecate ca niste spaghete si e greu de deslusit, ce apartine unde, cand trebuie sa fii functional in timp real aici. “Timpul” parea intr-un fel ca dincolo, desi mintea noastra, nici macar acum, dupa atata timp, nu poate recrea aceea perceptie si Nekhbet pare incapabil sa ma ajute sa pricep senzatiile de dincolo, sau poate NOI suntem incapabili sa pricepem ce incearca sa exprime. Confuz, confuzie,, ratacire, nebunie. Oare asta simt nebunii? Oare se simt in afara timpului cu mintea lor? Azi noapte a fost ok, nu am mai avut decat o trecere si visele-aberatie normale. E rau sa nu intelegi ce se intampla cu tine si sa pierzi controlul …

 

Ust Nasad #6

Taxonomie biologica.

Poate e rau termenul … ce inseamna “biologie”? Stiinta studierii organismelor vii.

Dar ce inseamna viu .. imposibilitatea disparitiei/mortii, invulnerabilitatii in anumite stari poate insemna ca esti viu? Ca esti mort? Cred ca e de fapt o alta stare .. existi si atat. Viu sau mort nu conteaza. Tot ce conteaza e ca existi. Eu sunt pentru ca sunt. E o constructie circulara .. dar e nevoie de o explicatie mai profunda? Sau insasi existenta si gandul sunt suficiente?

In Ust Nasad sunt 2 mari clase de fiinte .. cele care sunt semi-libere si cele blocate acolo.

  1. Cele “blocate” .. se recunosc pe ele insele ca aratand ca si in lumea lor originara.
  2. Cele “semi-libere” … aratam ca o singura specie indiferent de unde venim. Transformarea in cealalta specie sa face in momentul disparitiei din lumea originara. E ca o metamorfozare din crisalida in fluture. E un spectacol magic. Am vazut procesul de nenumarate ori, unul dintre cele mai frumoase lucruri de acolo. Corpul se umfla si se rotunjeste pana ajunge sferic. Incepe sa lumineze din interior si apoi invelisul se scurge ca si cum s-ar topi si ramane doar fiinta din interior. In afara de forma si nevoia de odihna (pentru a face trecerea intre lumi), nimic nu pare sa se schimbe.

 

“What’s for me?”

Ma bucur de ceva timp renovand un apartament. Ma bucur pentru ca e o oportunitate sa fii singur cu tine insuti atata timp si mintea sa fie odihnita, nedistrasa in activitati “intelectuale”.

In timp ce lucram, o melodie random de pe youtube incepuse asa “What’s for me?” .. blah blah .. si m-a lovit un trigger, la o intrebare mai adanca pe care mi-am mai pus-o dar am fost facut sa o uit .. de ce scriu aici? De ce fac asta la nivel de centru? Si mi-am dat seama ca din frica/egoism … nu vreau sa ma uit atunci cand va veni schimbarea … imi las tot felul de triggere care uneori nu au sens dar sper ca ma vor trezi la un moment dat.

In timp ce scriam aceste linii si paragraful de mai sus, am avut o cadere in vis-aberatie, mi se intampla recent parca in paralel, ca si cum ar mai fi un supervisor activ. E confuz rau de tot, e o alunecare care ma sperie. Ciclul cu somnul e iarasi pe partea descendenta, a ajuns mult mai repede aici fata de data trecuta. Azi noapte, simt ca e ceva fizic de data asta, am fost amortit .. pe orice parte stateam, in cateva minute imi amorteau ori membrele superioare, ori cele inferioare ori ambele + o slabiciune fizica incat vointa de a ma misca a fost mult mai slaba decat slabiciunea in sinea ei.

Incep sa o iau pe aratura si sa nu mai aiba noima formularile din cap .. asa ca o sa ma opresc aici cu scrisul.

Prietenii si hiperspecializarea …

Uneori ma simt prost pentru ca am inceput sa asociez persoane anumitor stari ce le traiesc.
Discutam cu un client ca amandoi am ramas fara prieteni generali (“la bine si la rau; in orice situatie”); fiecare dintre noi din cauza unei alte conjuncturi. Ce inseamna asta … pai .. .sa zicem ca o prima categorisire e:

  • prieteni de baschet
  • prieteni de detectie metale
  • prieteni comuni pe baza hobbyurilor
  • prieteni de veselie
  • prieteni de tristete
  • prieteni de disperare
  • prieteni de singuratate (nu! nu e un paradox!)
  • vecini
  • rude
  • etc

Incerc sa-mi dau seama de unde vine problema … si raspunsul e simplu .. din fatetele (mersi Ramona de termen!) mele .. din Legiunea din interiorul meu .. e atat de greu sa ai cu cineva in comun atatea parti incat sa satisfaca o majoritatea incat totul parea pierdut.

Asa a aparut hiperspecializarea prietenilor 🙂 Fiecare fateta isi are prietenii sai (unii sunt share-uiti intre mai multe fatete).

Amintiri regasite

Am avut 2 nopti pline de somn, media peste 3 ore probabil. Am revenit in partea superioara a duratei de somn 🙂 Oare cat va dura pana intru iarasi in regres?

Am inceput sa ma schimb pe plan fiziologic dupa mutarea in Pitesti, intotdeauna ma trezesc foarte transpirat in regiunea pieptului dupa perioada de somn. Aseara, intins in pat imi auzeam bataile inimii atat de tare desi era linistita. Simt ca am avut o crestere musculara desi nu am prea fost in stare sa fac exercitii (poate ar trebui sa masor pentru a scapa de “cred” si a primi pe “stiu”).

Ca si comportament, lipsa somnului, m-a dus in extrema umanitatii, am vrut singuratate si au fost foarte rare momentele in care imi doream caldura unui alt suflet. Concentrarea a fost minima, nu am reusit sa lucrez pe plan intelectual mai nimic pentru ca nu-i mai vedeam sensul; dar, culmea .. lucrul cu mainile avea sens. Renovarea apartamentului de unul singur mi se pare o alegere buna, imi da de lucru si ma deconecteaza de la aproape tot + ofera si singuratatea si linistea ca sa pot trece peste momentele de cotitura.

Ieri, in timp ce beam de sete o bere mi-am adus aminte de liceu. In perioada aceea beam peste media adolescentilor dar la un moment dat, s-a intamplat ceva si am realizat ca ma pot trezi din betie cu o simpla constientizare a ei. M-a distrat sa-mi amintesc acele senzatii/trairi .. mintea perfect treaza dar corpul era … aproape de necontrolat :)) . A fost o perioada de experimentare, lumea iti permitea/accepta sa spui vrute si nevrute.

Pe planul trecerilor in Ust Nasad, situatia a ramas aceiasi dar nu am mai avut de 2 zile treceri rapide pe timp de zi. Nici macar aseara cand am atipit pentru cateva minute cu Isidor. A fost doar o incursiune in visele-aberatie nu o trecere efectiva.
Culmea este, poate din pricina altei perceptii a timpului, ca in Ust Nasad nu se simte ca si cum ar fi o diferenta intre trecerile pe timp de zi sau cele nocturne. E ca si cum procesul in sine se accelereaza doar aici; un fel de defazare tot mai accentuata.
Reducerea trecerilor ma face, simt, sa castig timp. Ok, am timp in plus. Dar .. pentru ce anume?
De ieri dimineata am iarasi o perioada de energie “caldura unui alt suflet” cu Adina, e asa de bine, ma face atat de linistit. Dar, acest ciclu inghet-dezghet din partea mea … va crea fisuri la un moment dat …. dar … toate sunt trecatoare: ea, eu, voi, viata, si cum scria Lovecraft … “That is not dead which can eternal lie,
And with strange aeons even death may die..”

Sihastrie .. caldura .. sau poate invers

Astazi a fost o zi plina de dorinte refulate, o zi in care doar vroiam sa simt caldura unei alte fiinte aproape.

Uneori aceasta caldura aduce somnul, aduce o secunda de liniste, un minut de odihna, o ora de de pace, o zi plina de energie. E ca un furt de la celalalt …  furi energie si continuitate. Dar, oare, mai e necesara continuitatea fara un tel? fara un motiv clar?

Sunt deja cateva nopti cu sub 1 ora in total de somn, simt mici halucinatii cum dau tarcoale, le vad cu vederea periferica cum se joaca. Vestea buna e ca ma simt obosit si fizic, deci probabil o sa cedez si o sa am parte de cateva zeci de minute (sper) de odihna,

Stau si ma intreb oare ce e mai important: sa ai de toate si sa te ineci in ele (mentenanta, vesnica mentenanta … orice lucru ai .. necesita timp … dai viata sa-l cumperi, ba sa-l stergi de praf, ba sa-l muti, ba ca te gandesti la el, ba ca se strica, ca te impiedeci de el etc) sau mult mai putine ca sa-ti ramana mai mult timp pentru lucrurile pe care le consideri cu adevarat importante? Cand sunt in stari dinastea … as vrea sihastrie.  O sihastrie nereligioasa, unde nebunia mea sa se manifeste si eu sa ma manifest in ea …

In miez de noapte

In miez de noapte somnul vine, se asterne lin pe podea si pleaca la fel de lin mai departe. Noaptea totul incetineste, nu mai sunt atatia stimuli, lucrurile se linistesc si totul devine mai simplu, mai clar …pot sa scriu si sa desenez tema de casa #3.

Am desenat cercul, nu-mi place sa fac formele cu obiecte/rigle dar am zis sa fac o exceptie, macar pentru el. Ideile au venit dupa ce am ajuns in pat … vroiam un cerc in mijloc si 5 seminte incadrate in el, miezul unui mar din care rasar alte idei. Dar, de la idee la materializare .. lucrurile s-au schimbat .. semintele s-au transformat in petale si apoi ceilalti au mazgalit foaia … unii au vrut sa para mai interesanti cu simbolurile lor. Din coincidenta, sau nu, cine stie .. ideile de pe foaie au ajuns 1-2-3 in fiecare jumatate. E pe foaie si steaua lui Ishtar, zeita pe care eu o vad ca si idealul meu fizic feminin.

Doar cand am cautat poza sa o pun mi-am adus aminte .. trigger .. am fost in Londra la British Museum acum un an si cateva zile, nu stiam ca placa cu ea se afla acolo, dar cand am ajuns la sectiunea Orientului Mijlociu … am stiut ca e acolo.

Ma uit afara si vad, in afara de cateva becuri … totul intunecat, e asa de placut. Prefer verdele, dar in absenta lui doar negrul il poate compensa. In oras, pe timp de zi, se impleteste griul cu verdele dar pare o iluzie de prost gust, cel putin in mintea mea, unde verdele inseamna conceptul de a vedea natura cum infloreste viata nu doar ceva pur decorativ, fortat sa fie intr-un anumit fel.

Confuzie. Cine sunt eu acum? Sunt cel ce tanjeste dupa verde, dupa ceva ce nici lui nu ii e in totalitate clar. Prost moment.

Ceapa, eterna ceapa .. layer langa layer

In urma unei discutii avute aseara mi s-a cristalizat o noua exprimare, un nou concept .. ceapa. Ajung la concluzia ca vorbind cu ceilalti, eu/noi reusim cumva sa transpunem in cuvinte idei pe care le stim dar nu le putem exprima.

Stiu ca toate discutiile converg intr-un singur punct dar .. nu stiu inca despre el (sau nu sunt lasat sa stiu). Ce reprezinta? O transformare a ce in ce? E atat de confuz acum. Intr-un fel imi e frica sa continui, in altul ma atrage ca pe o molie o faclie in miez de noapte … e mortala dar totusi cea mai atragatoare …

Sa revenim la ceapa …  eu sunt centrul, fiecare fateta e cate un invelis care ma completeaza dar in acelasi timp ma ascund si ma protejeaza. La inceput, lumina lumineaza centrul, dar apoi .. patrunde tot mai greu si e nevoie de si mai multa energie ca sa patrunda. Nebunia are costuri mari la Electrica 🙂
In acelasi timp, tot la conceptul de ceapa … si “experienta”/”viata” de aici e tot o ceapa, fiecare fateta isi aduce beneficiile imbogatind centrul, completandu-l. Centrul e nimic fara ele, e doar un punct.

Acum realizez ca lucrurile scoase din context nu au de multe ori sens sau .. le gasim noi un sens care sa ne convina (dar atunci totul e o mare neintelegere) .. asa ca o sa incerc sa creez acest context, alocand zilnic 5 minute pentru a asterne ganduri/trairi referitoare la aceasta situatie …

Melodia de mai jos e un trigger pentru o fateta de-a mea, imi aduce aminte de neintelegerea celor din jur, de adaptarea la conditii, de protejarea nucleului prin jertfa, de durere dar in acelasi timp de o frumusete fara de margini, de o lacrima si inca una si inca una, de pace. Toate aceste triggere sunt placute, e ce ma scoate din starea de echilibru. Realizez ca frica cea mai mare e sa raman fara ele, sa raman blocat in aceea stare in care nimic nu conteaza. E o libertate si pace deplina in echilibru, dar in acelasi timp haosul ne face umani. “Echilibru in haos” … un paradox pe care inca nu stiu cum sa-l exprim ….

 

Born from silence, silence full of it
A perfect concert my best friend
So much to live for, so much to die for
If only my heart had a home

Sing what you can’t say
Forget what you can’t play
Hasten to drown into beautiful eyes
Walk within my poetry, this dying music
My love letter to nobody

Never sigh for better world
It’s already composed, played and told
Every thought the music I write
Everything a wish for the night